Lumea-Mirifica-a-Deltei-Dunarii

In Lumea Mirifica a Deltei Dunarii

Traseu: Sontea Noua – Gârla Hotca – Sontea Mare – Canal Razboinita – Lacul Vacaru – Lacul Ligheanca – Canal Visina – Mila 23 Distanta parcursa : aprox. 23 km Timp: 8 h Data :17.06.2022

Ne aflam cu cortul in Delta Dunarii in gospodaria lui Nea Vasile din Sontea Noua. Suntem un grup relaxat, asa ca nu ne grabim sa ne trezim prea devreme, doar suntem in vacanta! Mai stam putin de vorba cu gazda noastra, care ne pune din nou la masa, mai jucam un sah, mai dezmierdam o pisica, ne mai jucam cu un catel, admiram muscatele din geam, pana cand ne zoreste Florin sa ne urcam in caiace si sa o luam iara din loc.

Ne luam la revedere de la Nea Vasile

Din Sontea Noua o luam spre Gîrla Hotca. Vremea este in continuare suficient de calda incat sa cautam in permanenta, protectie la umbra salciilor, la fiecare oprire nesemnificativa. Intalnim primii nuferi galbeni. Cu ocazia asta aflu ca sunt extrem de rare cazurile in care se intalnesc, in acelasi loc, nuferi albi cu nuferi galbeni. Nuferii galbeni facandu-si aparitia in zone cu strat de namol relativ subtire, iar cei albi in zone cu strat de namol foarte gros.

Ziua se anunta a fi una linistita pana cand, pe Canalul Razboinita, unul din noi se rataceste din proprie initiativa. Intr-un final tot el ne gaseste, fiind extrem de entuziasmat de mica lui escapada. In timpul cautarilor omului „plecat de acasa”, unii s-au bucurat de o prima baie in Delta iar altii au asteptat deznodamantul disparitiei. Ca si pe munte, in Delta ar fi bine sa fii alaturi de grup, mai ales daca nu ai GPS sau nu cunosti locurile. Aici, simtul de orientare mi se pare mult mai dificil de pus la incercare decat in alte locuri.

Baia din timpul disparitiei lui Vasile

Dupa pătania cu „pierdut Vasile”, ajungem pe Lacul Vacaru, unde cativa pelicani timizi ne intampina de la distanta. Incercam sa ne apropiem cat mai mult de ei dar fara prea mare succes. Nu prea sunt sociabili, la fel ca toate celelalte pasari din Delta. Lebedele se ascund cat pot de mult la baza papurisului sau a crengilor, egretele isi iau zborul cum ne simt rasuflarea, ratele scufundatoare, cum ne zaresc, intra cu totul in apa si astepti cu minutele ca sa iasa, dar degeaba, altele fug cu puisorii din calea noastra. Cormoranii ii admiram zburand doar in inaltul cerului. Tot felul de pasari ni se perinda prin fata ochilor. Ne-ar placea sa le stim denumirea la fiecare, dar nu are cine sa ne lumineze, asa ca doar ne minunam de aparitiile cat mai exotice.

Lacul Vacaru

Cand ne oprim cu caiacul, intr-un mod contemplativ, observam si lumea mai marunta, microscopica a deltei, furnicile de tot soiul, paianjeni mici si mari, viermi transparenti de apa, brotacei, libelule elegante, lipitori, melcii de apa.

Un broscoi, un brotac, un melc si un drac de mare (by Irina Rusu si Irina Niculae)

Explorand Lacul Vacaru intram pe un canal foarte ingust cu mult stufaris. Locul este salbatic, si de poveste. Nu se poate inainta decat foarte usor si delicat, cu rabdare, unul in spatele celuilalt, incercand sa pastram distanta corespunzatoare.

Traseul ne scoate in Lacul Ligheanca. Locul este presarat de ciulini de balta, matasea broastei, iarba broastei si tot felul de alte ierburi plutitoare care ne ingreuneaza inaintarea. Vorba lui Vasile, „parca am fi intr-o ciorba”.

Din Lacul Ligheanca iesim in Canalul Visina al carui curs il urmam pana la Mila 23, unde vom innopta, nu inainte de a  mai face o baie aproape de intersectia celor doua.

La scaldat

Mila 23, prototipul satului de pescari lipoveni, care din nefericire in ultimii ani si-a capatat nefericitul renume de patrie a braconierilor, ne intampina cu manele, aflându-ne in plina sarbatoare de Rusalii.

Campam pe o insula, cu multe “placinte” proaspete de vita, cu ciulini dobrogeni, vizavi de satul cu vile impunatoare, cu alee pavata. Contrastul este cum nu se poate mai “cool”: prin fata noastra trec barci, salupe, vapoare, intr-o viteza covarsitoare. Toti se uita la noi precum ne uitam noi la pasarile deltei. Avem noroc de vant, iar tantarii nu isi fac aparitia.

Ziua se incheie cu prajituri, cumparate de Florin, de la cofetaria din sat. Cate 2 prajituri pentru fiecare. Una din prajituri facea cat doua. In cazul asta as putea spune 3 prajituri pentru fiecare. Nu ma mir ca au ramas atat de multe prajituri si pentru a doua zi de dimineata.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *