in-viata-feicare-pentru-el

Fiecare pentru el

Nu va ganditi uneori ca tare frumoasa mai era viata pana pe undeva prin secolul trecut? Aceasta frumusete a vietii era data, printre altele, de faptul ca fiecare isi stia oarecum rolul si locul.

Ce presupune asta?

Barbatul isi asuma in general rolul de „provider”, indeletnicindu-se cu achizitionarea materialelor necesare pentru ducere unui trai decent burghez iar femeia se ocupa cu treburile casnice si avea grija de copii, chestie oarecum normala si dezbatuta si in alte articole.

De ceva decenii, dupa cum se poate observa cu ochiul liber si fara o analiza prea amanuntita, societatea a inceput sa cunoasca o anumita omogenizare. Femeile au tabarat peste noi in toate domeniile si isi baga nasul peste tot, chestie destul de benefica pentru barbati, care isi doresc de milenii sa o mai lalaie pe acasa.

Ipocrizia specific feminina altereaza totusi intr-o masura destul de mare aceasta perceptie a egalitatii intre sexe si a emanciparii femeii moderne. Daca inainte barbatul procura cele necesare vietii iar femeia perpetua de zor specia, era normal ca, dintre cei doi, in caz de pericol sa se sacrifice acela care era intr-o anumita masura dispensabil: barbatul. Am vazut totusi anumite cazuri in care acest spirit de sacrificiu era cam dus la extrem.

In ultima ecranizare a filmului Titanic (adica cea cu Leo) observam cum locurile din barcile de salvare se ocupa repede cu doamne (ca sa nu zicem babe) care se baga fara remuscari in fata unor barbati aflati in puterea varstei. Cum respectivele doamne nu ar mai fi putut oricum sa contribuie cu ceva la mostenirea genetica a omenirii, fiind demult trecute de varsta procrearii, nu vad un singur motiv rational pentru care ar fi avut prioritate la viata in fata unor marinari sanatosi-tun care ar fi fost fara-ndoiala un castig pentru viitorul speciei umane.

De ce contrazicem selectia naturala?

Pentru ca asa este politicos? Sa ne mai mire ca, fizic vorbind, omenirea a intrat in declin? Asta e, Titanicul s-a scufundat, vremurile s-au schimbat si acum femeile isi canta dreptul la egalitate in fata oricui dispus sa le asculte. S-a schimbat cu ceva lipsa totala a spiritului de sacrificiu feminin?

Nu. Zilele trecute am vazut un pompier intervenind cu o scara gigantica la un incendiu prin centrul Capitalei. Interventia nu ar fi fost cine stie ce, daca la baza auto-specialei nu s-ar fi adunat o gasca de doamne intre doua varste tipind cat le tine gura sa salveze femeile captive inauntru, provocind o busculada din cauza careia singurul batranel prins in casa era sa nu poata iesi.

Cum egaliatea nu poate fi „partiala”, abia astept ziua in care, in caz de cutremur, o sa se auda o voce strigind „Barbatii si copii mai intai” sau, in caz de catastrofa aviatica, o femeie care sa ii intinda inlacrimata sotului ultima parasuta si sa ii spuna teatral „ai grija de copii”. Oricum, pentru nefericitele care vor avea proasta inspiratie sa fie in apropierea mea in caz de dezastru, va avertizez ca prima mea replica va fi „fiecare pentru el (sau pentru ea)!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *