Naufragiati-Pe-Makarska-Riviera

Naufragiati Pe Makarska Riviera

Pe Makarska Riviera am ajuns pur si simplu fugariti de turistii de la Krka.

Dupa vizitarea insulelor Kornati ne-am indreptat catre Krka Camp, unde am ajuns in jurul orei 20.00. O uscaciune si o caldura de n-ai mai vazut! Locatia nu are in apropiere nici o apa, dar exista umbra, macar atat. Camping-ul era foarte aerisit, pentru ca majoitatea veneau, stateau o noapte – doua, vizitau Krka si plecau.

Atmosfera era faina, liniste, seara fiecare cort isi aprindea felinarul propriu si totul devenea chiar romantic. In noaptea aceea eu si cu Ionut am dormit afara in hamac. Nu ne-a displacut deloc experienta. Ba dimpotriva am simtit si eu racoare, in sfarsit.

Dimineata, cum aparea soarele, din nou caldura incepea sa se razbune pe noi cu flacari de balaur. Eram deja in faza aia in care pur si simplu nu mai stiam ce sa fac ca sa-mi fie bine. Disconfortul era maxim.

Desi era umbra, ma topeam de caldura. Faceam ture la dus din jumatate in jumatate de ora si ma tot gandeam la tipa din filmul „Tracks”(un film dupa un caz real) care a traversat desertul Australian, 1700 mile, doar cu niste camile si catelul sau! Crazy women!

Urniti cu chiu cu vai de langa dus si din hamacul nostru, ne indreptam cu masina spre Krka, sa vedem minunea! Stiam eu ca aici scaldatul nu mai este interzis, ca la Plitvice.

Da, nu mai este interzis partial! Adica, din toate cascadele alea minune de apar in toate pozele, nu ai voie sa te atingi de nici una dar ai acces la o portiune mica ingradita de ei intr-un anume loc. Nu vreti sa stiti ce era acolo.

Toti intrau in apa precum indienii in Gange. Oricat de cald mi-ar fi fost am preferat sa-mi torn o sticla cu apa in cap si sa facem cale intoarsa la cort. Ne-am facut bagajele si am luat-o incotro am vazut cu ochii.

Plecati pe fuga, fara nici un plan, am aterizat pe la ora 23.00 intr-un mini-camping izolat de pe Markarska Riviera, cu golfuletul lui propriu, unde am putut sa ne bucuram de 2 ture cu caiacul, plutind din golfulet in golfulet, revenindu-ne pofta de viata.

Ne-am simtit ca niste naufragiati, fara prea multe alte alternative de scapare. Am stat trei nopti aici, suficient cat sa prindem curaj spre urmatoarea aventura.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *