Cate-batiste-purtati-asupra-voastra

Cate batiste purtati asupra voastra?

Daca in mod obisnuit as fi spus ok si as fi trecut mai departe, se pare ca pe masura ce imbatranesc devin tot mai intransigenta, asa ca mi-am zis: Las-o naibii! Pana aci.

Nu am mai privit in urma, poate ca au curs cateva lacrimi pe obrajii imbujorati sau poate ca sprancenele s-au incruntat nervos, dar nu mi-a mai pasat ca altadata. Niciun regret tampit nu s-a mai strecurat in sufletul meu, nu am mai suferit pentru toata planeta si nici pentru ca balenele au inceput iarasi sa fie vanate de japonezii ahtiati sa manance nu stiu ce delicatesa.

Asta-i viata, fato! Impaca-te cu ideea ca fiecare face ce il taie capul si ca nu ii pasa nici sub negru sub unghie ca tu existi sau ca tu te dai de ceasul mortii cand cineva sufera.

Lacrimile le-am strans in pumn sau le-am sters cu batista. De ce o mai am daca nu o folosesc niciodata? E extrem de folositoare in toate cazurile, mult mai buna decat un servetel de hartie care se rupe usor si ai impresia astfel ca suferi mai mult decat e cazul. Batista absoarbe ticaloasa tot si suferinta nu mai e deloc la fel de grea. Ma bucur si zambesc! Proasto!

Da, ma alint uneori si imi vine sa ma sarut in oglinda ca-s hotarata si ca incerc sa imi depasesc limitele unei sensibilitati create de o educatie nepotrivita pentru societatea in care traiesc. Si tip tare acum: Fir-ar a naibii de omenire! Sa va ia dracu pe toti! Monstri si perversi ce sunteti!

Fire de nisip… Pana la urma monstrul sau generosul sunt fire de nisip amandoi. Chiar seamana fizic unul cu altul, la fel ca si clipele Universului. Aceleasi! Nu exista diferente, asa ca aleg sa nu-mi mai pese de nimic.

Oricum, intr-un final, rezultatul nu este deloc vreunul surprinzator. Poate pentru mintea mea ar fi o diferenta, dar in fata celorlalti ar fi exact NIMIC.

Plang! Imi curg lacrimile pe care le-as sterg cu cretina aia de batista care parea salvatoare. NU e nimic adevarat din ce am spus. Imi pasa! NU vreau ca ceilalti sa sufere! NU vreau sa planga! NU vreau ca raul sa existe!

Storc batista. Curg lacrimi si din ea. Aceleasi lacrimi. Plange saraca cu lacrimile mele. Sufera si ea in tacere din cauza gandurilor mele. Proasta! I-ar trebui o batista pentru a reusi sa devina indiferenta la randul ei. M-am hotarat! De azi inainte voi purta doua batiste cu mine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *